Reusite paradoxale ale romanilor

Posted by: admin on: noiembrie 19, 2009

• In: Funny articles
• Comment!

România e, în multe privinte, o alcatuire paradoxala, de aceea e greu sistematizabila, de aceea e greu de guvernat. Reusim lucruri care, în mod normal, nu merg împreuna. Reusim de pilda, (constatase deja Titu Maiorescu), sa producem forme, pentru care ne lipseste cu totul fondul. Asa ceva nu e la îndemâna oricui. Si ceea ce e spectaculos e ca, una peste alta, tara functioneaza, asa paradoxala, asa improbabila cum este!

Sa dam câteva exemple:
Una dintre neobisnuitele noastre reusite este sa avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apa si pe pamânt), fara sa avem o mare industrie. Industria noastra este sublima, dar imperceptibila altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emana. Ne otravim, asadar, fara otrava sau, mai exact, obtinem otrava dinte miri ce.

O alta reusita paradoxala: avem medici foarte buni si spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poti avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseste instrumentarul necesar pentru a-si face meseria onorabil. Si totusi si-o fac. Medicul te salveaza, “sistemul” te omoara.

Alt miracol: avem o mare concentrare de “atractii turistice” si n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât daca s-ar generaliza un mod de teleportare a turistilor, asa încât ei sa ajunga în fata frumusetilor patriei fara sa aiba nevoie de drumuri, de hoteluri si de servicii, în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflam grosolan nota de plata, pe baza ideii ca “strainul” trebuie jumulit.

Mai departe: ne laudam cu elevi eminenti, foarte bine calificati la felurite olimpiade internationale, dar stim cu totii ca învatamântul autohton e în criza, ca profesorii s-au descalificat, ca scolile sunt delabrate si salariile sunt mici.

Avem traditii agrare incontestabile, pamânt fertil, mâna de lucru, dar nu prea mai avem agricultura: mâncam pâine turceasca, fructe si legume comunitare, iar carne si produse din carne importam din toata lumea.

Suntem saraci, dar am umplut Bucurestiul de automobile pretentioase, cârciumile sunt pline, calatorii români se înghesuie prin avioane trans-europene si trans-atlantice cu bagaje de apocalipsa.

Suntem patrioti, dar n-avem patriotism: adica nu ne preocupa gradinarirea limbii stramosesti, viitorul imediat si concret al tarii, istoria ei, monumentele ei, institutiile ei. Avem la chefuri romantioase, suspinuri nationale, dar primul gând când ne amintim de tarisoara e s-o delapidam.

Pe masura ce avem elite mai putine, dezvoltam fata de ele un dispret tot mai mare.

Avem somaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcam, suntem crestini, dar la câte un hram sau la câte o sarbatoare ortodoxa ne îmbulzim, ne ocarâm si vociferam ca o hoarda fara istorie si fara credinta.

Orice analiza a României contemporane (sau eterne?) se blocheaza, la un moment dat, în paradoxuri asemanatoare. Inventarul lor pare infinit.

În rezumat, s-ar spune ca ori avem evolutii interminabile, care nu culmineaza niciodata într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifica prin nicio evolutie. Ori drum fara tinta, ori tinta fara drum.

Cresterea organica, cu rezultat constient si previzibil, continuitatea, consecventa, organizarea, tenacitatea – iata virtutile care ne lipsesc.

Dar ne descurcam noi si fara….

Etichete: paradox, romani